Și dacă crapă PDL-ul, de ce mi-ar păsa?

Welcome to the dark side! We have better cookies!

Noua Republică s-a născut din imprudența unui blogger și a explodat în online datorită unei cumplite dezamăgiri resimțite de cetățenii ce au refuzat repetat ascensiunea cultului roșu a bunicuței cominterniste. Când ai de ales să aterizezi în hazna până la bărbie sau până la gât, te agăți de raul cel mai mic și îți dorești să fie mai bine. Asta până ce realizezi ca mai există o alternativă. Care anume? Să îți sufleci mânecile și să nu îți mai delegi încrederea cu atâta ușurință.

Îmi aduc aminte de prizonierii legați de catarge urlând, Noua Republică e un vehicul ce va fura 2% din bazinul PDL. E o greșeală să vă transformați în partid, portocalii nu vor mai obține majoritatea!

Argumentul votului util s-a întors ca un bumerang către admiratorii organizației de capă și șpagă din Modrogan spărgând dinți și umplându-i de sânge. Regret dar nu eu am pus grebla în drum.

Corul bocitoarelor procentuale ce se bat pe spate bucurandu-se ca USL-ul nu are decât 48,5% face de râs aroganțele baronilor cu peruci blonde și priviri posace de buldog. E timpul să o afirmăm cât se poate de apăsat catre toți cetățenii ce își doresc piață liberă, aparat birocratic mai suplu și relaxare fiscală, scoate-ți capul din fundul PDL-ului. Nici trași sub chilă indivizii indulciți de prea mulți bani și prea multă putere nu vor alege decența pasului în spate și recunoașterea spășită a erorilor și compromisurilor cu găleata.

În vremea Romei republicane se inventase o pedeapsă demnă de clasa politică românească. Condamnatul era aruncat în Tibru într-un sac cu un câine, un sarpe și o maimuță.

Cealaltă gașcă plină de flămanzi neostoiți, dornici de o bucățică de revoluție, ceva răfuieli și razbunări promise la ceas de seară, uită vorba lui Lăpușneanu, iubesc trădarea, dar îi urăsc pe trădători.

Ce poți să ceri unui șef de partid ce își trage puterea din epoleții de ginerică și din rolul de purtător de valiză arogantă? Colegul său, celălalt lider măreț garantat Dormeo, face concurență neloială în rolul de fanfaron șef al politicii românești. Ăla micul cu numărul trei l-am uitat, chiar dacă își etalează cu talent penajul în prezența muierii cu tigaia din studioul TV al șefului.

Astăzi PDL face implozie, iar PNL și PSD culeg roadele politrucilor liberi de contract. Și dacă crapă PDL-ul, de ce ne-ar păsa nouă?

This entry was posted in Personale. Bookmark the permalink.

2 Responses to Și dacă crapă PDL-ul, de ce mi-ar păsa?

  1. Tzepelica says:

    Salut !
    Fiecare pasare pre limba ei piere.
    De fapt, e vorba doar de tabere diferite ale aceleiasi mafii.
    Numai ca unii se declara ca fiind de stanga iar altii de dreapta, desi extractia este unica.
    Ca si obiectivul : jaful total, fara nici un scrupul.
    Majoritatea, nulitati/gargaragii puscariabili sau, mai rar, marionete perfecte.
    Acerba competitie e doar pe accesul la buzunarele noastre.

  2. turnofftheglory says:

    E un articol slab insa titlul e al naibii de deranjant.

Leave a Reply