Simpatizații USL nu mă iubesc, susținătorii PDL sunt supărați pe mine, iar suporterii președintelui îmi transmit o vehementă dezaprobare.

Fiecare dintre noi are preferințe și e normal să fie așa. Nu e normal însă ca cel ce optează pentru limonadă, să fie tăvălit în fulgi și catran de clubul băutorilor de bere. Discuția despre polarizare, partizanate și sinecuri are ceva vechime pe scena publică. Însă granițele au fost trasate, “inamicii” identificați și puși la index și fiecare grup ce împartășește simpatii comune disprețuiește categoric “adversarii”.

Am privit probabil, fenomenul recent de pe străzile României, grupul minuscul al revoltaților din ultimele zile, printr-un filtru îngust. Am identificat într-o primă fază activiștii USL și ultrașii galeriilor de fotbal. Iar explozia violentă de duminică, m-a dezgustat în cel mai profund mod, însă am descoperit anumite aspecte ieri și azi ce mi-au schimbat în parte punctul de vedere.

Ca un principiu, eu consider că nici Antena 3 nu are monopolul adevarului, dar nici Evenimentul zilei.

Organizația în care activez, Noua Republică, își dorește să fie o organizație politică deschisă către cetățeni. De aceea, eu cred că e necesar să privim cu o mai mare atenție la cetățenii ce protestează în piețele publice din București, Ploiești, Cluj, Timișoara sau Brașov.

Cetățenii ce se manifestă de patru zile în România nu sunt în marea lor majoritate simpatizanții, membrii și propagandistii USL. E o greșeală majoră să îi privim din acestă perspectivă așa cum a făcut-o ministrul de externe Teodor Baconschi. E o mare eroare să îi considerăm pe cetățenii români care protestează, chiar dacă într-un număr, mic adesea descris ca nesemnificativ, frustrați, golani și pleava societății.

Actorii politici i-au tratat cu o crudă indiferență în ultimele două decenii pe tineri. Asta dacă nu i-a trimis la lipit afise.

Tinerii revoltati ai anului 2012, cu iPhone și cont de Facebook, cu joburi decente, s-au cam săturat să fie ignorați și au ieșit în stradă. Tinerii din piață sunt aparent protestatari antiguvernamentali, ce își trag energia din strigatele de “jos Băsescu”. Ei nu sunt însă nici pe departe simpatizanți ai USL. Deși mass-media favorabilă USL juisează auzind scandările antiprezidențiale, tot ea se face că nu aude “USL și PDL sunt aceiași mizerie!”

Un prieten din Noua Republică îmi spunea că a văzut în Piața Universității un banner cu “Să ne luăm țara înapoi”, un slogan neoficial al membrilor neorepublicani. “Uite ne confiscă mesajele!” Nu neapărat. Poate că acești tineri cetățeni reactionează la aceiași stimuli care ne-au făcut pe noi să ne adunăm spontan sub stejarul Noii Republici. Acest articol sau acesta par a-mi confirma opinia.

Am ajuns în Noua Republică pentru că am simțeam că “așa nu se mai poate”. Mă săturasem să răspund la întrebarea idioată, pe cine trebuie să aleg între USL și PDL. Eterna alegere a răului cel mai mic.

Tinerii cetățeni, atât de diversi, ce se manifestă sub atâtea îndemnuri, slogane și doleanțe, stau în ger pe stradă, din cauza aceluiași sentiment de zădărnicie, frustrare și neîncredere în ceea ce a inseamnă conducerea treburilor de stat în România.

Ceea ce vedem noi la televizor, este doar un segment vizibil al unei nemulțumiri profunde a României tinere, cunoscut dar ignorat de clasa politică. 50% din romani, nu participă la alegeri, nu au opinii și preferințe politice conturate, dar surprinzător, un sfert dintre cetățeni, nu numai că simt nevoia unei alte formațiuni politice mai reprezentative, dar ar și vota cu acesta.

Am un sentiment accentuat că Nouă Republica poate construi un dialog acești cetățenii ce protestează în stradă. Acești cetățeni doresc să fie ascultați, implicați și responsabilizați. Nimeni nu a facut-o până acum, partidele fiind preocupate sa împartă cu generozitate gălețile bazinului electoral în care pescuiesc de obicei, electoratul conștiincios și previzibil.

Daca Crin Antonescu va merge în Piața Universității joi, va avea probabil o surpriză neplacută. Căci acești tineri revoltati nu sunt “golanii” anului 1990 din Piața Universității, ce făceau culoare și ii aplaudau pe feseniștii de atunci ce treceau pe acolo. Gonirea lui Diaconescu și Columbeanu e un simptom al respingerii celor ce au pervertit notorietatea și conceptul de persoană publică.

Sunt foarte atent la voi indignaților.

Foto: Constantin Barbu / HotNews