E frumos chiar dacă e diferit

Partizanatul orb e un obstacol major în calea dialogului.

Toţi avem opţiuni, puncte de vedere şi preferinţe, e natural şi normal acest lucru. Suntem fiinţe unice, subiective, iar diversitatea asta mai degrabă culturală compensează similitudinea genetică extraordinară a speciei umane.

În regimul nazist marii fani ai rasismului inventau diferenţe biologice inexistente. Astăzi ştim datorită geneticii că variaţiile populaţiei umane sunt infime, pentru că acum 40 000 de ani specia umană a fost în pragul extincţiei. Însă diferenţele există. Cultura tribului, a comunităţii rurale, dar şi diferenţieri importante pentru politicienii secolul XIX ca etnia şi naţionalitatea, plus aparteneţa religioasă, scuza unor masacre constante de la începutul civilizaţiei până cum, sunt cea ce ne diferenţiază.

soarele

Suntem extrem de asemănători şi totuşi atât de diferiţi. Avem o neîncredere instinctuală în „celălalt” şi diferenţele ne fac să ne alienăm, să ne enclavizăm. Asta arată poate şi un instinct de prădător al omului, contrar teoriilor antropologice acceptate.

Când partizanatul primează, îmbrăţişăm atât de strâns o idee şi suntem gata să tragem linii iluzorii, să ucidem chiar pentru o idee, ceea ce politicienii numesc cu emfază „o cauză mai mare decât tine însuţi”. Nu există aşa ceva. Nu poţi să te cerţi cu un prieten pentru o opinie fundamental diferită de propriile opţiuni. Ideea de prieten, iubit sau echipă sunt determinante în succesul nostru evolutiv, progresul civilizaţiei şi lucruri unice ca filozofia, arta şi tot ceea ce transcede perisabilitatea existenţei noastre finite, a apărut tocmai prin acceptare, toleranţă şi nevoia de sublim.

Poate într-o zi concedierea interlocutorilor, ghettoizarea ideologică sau culturală vor fi depăşite, aşa cum am depăşit o parte din  imaginea deformată asupra universului.

Nu există superioritate culturală, conflictul civilizaţiilor este o teorie seducătoare şi motivantă în anumite situaţii, însă diferenţele între musulmani şi creştini, între europeni şi africani, între ruşi şi nemţi sunt minore. Altfel nu am putea lucra împreună. Iubirea între indivizi „atât de diferiţi” ar fi imposibilă. Celor îndrăgostiţi de putere xenofobia şi atitudinile retard antagonice le convin de minune. Într-o lume atât de mică cum e astăzi această planetă, zidurile şi izolaţionismul căutând asemănările şi segregându-i pe cei diferiţi, e doar regres şi moarte.

Posted in Opinie, Personale | Tagged crez politic, identitate politica, liberalism, politica | Leave a comment

Пошел на хуй! Because WE can!

1

Preşedintele Barack Obama îşi frământa şosetele negre de bumbac pe covorul gros înaripat cu acvila americană, masându-şi uşor iritat degetul mare ale piciorului drept de pufoşenia lânoasă.

- WTF Kerry?! Ce dracu vom face? Lucrurile stau extrem de rău. Cum naiba rezolvăm problema asta. Ştii că am auzit o stagiară pe hol? Ştii ce zicea nenorocita? „Ăsta e mai molâu decât Carter!” Îţi imaginezi? Mă compara PE MINE Jimmy Carter.

- Domnule preşedinte, asta e o prostie. Aţi câştigat cel de-al doilea mandat. O mare victorie a Partidului Democrat.

- Kerry sunt într-o situaţie extrem de neplăcută. „Yes we can” va fi uitat. O să primescun colţ ruginit în analele prezidenţiale ale glorioasei noastre istorii americane. Nu pot să îl las pe psihopatul ăla cu privire de gheaţă să îmi tragă clapa…

Barack_Obama_hugs_John_Kerry_in_the_Oval_Office

- Domnule preşedinte NSA zice…

- Ce dracu’ zic cei de la NSA?

- Au făcut o analiză!

- Really? Şi când au de gând să mi-o transmită? Mâine? Peste două luni? Când mi se termină mandatul?

- Ar trebui să ajungă aici în 30 de minute.

- Wow. Cred că nu vor să le transmit şi felicitări acum după ce au ratat cu felicitări să previzioneze situaţia asta. Sper că îmi transmită şi altceva decât faptul că armata rusă comunică prin curieri ca să evite supravegherea reţelelor de către noi…

Uşa se deschide şi lasă să pătrundă un maior blond în uniforma aviaţiei de dimensiunile unui grizzly de Alaska. Salutul regulamentar este molatec. Obama îl măsoară sec cu privirea.

- Maior Gerald Thorreau la ordin domnule preşedinte!

- Relaxează-te domnule maior. Deci…

- Domnule preşedinte ideea nu e nouă şi nici măcar nu aparţine serviciilor de informaţii…

- Nu mă interesează detaliile. Cum îl înecăm pe acest arogant în propriile minciuni şi cum contraatacăm?

- Minţind mai mult domnule preşedinte. Reactivând aceleaşi resurse de dezinformare. Şi asta extrem de repede.

Preşedintele clipi. Gerald părea un tip simpatic. Auzi la el dezinformare.

- Ok. Mi-ai captat atenţia.

- Acum ceva vreme cinematografele au difuzat un film cu Dustin Hoffman şi Robert de Niro despre un război inventat, ce se desfăşura într-o ţară inventată, pentru a acoperi o afacere sexuală a preşedintelui…

- Dacă te aude Hillary îţi ia gâtul, zise Obama sardonic. Dar ideea îl cucerea. Un pact cu televiziunile în virtutea interesului naţional… Exclusivităţi pe alese… Manipulare ca pe vremea republicanilor lui Junior Bush. O idee nouă şi îndrăzneaţă. Hm! Ar putea fi posibil.

 

Ora 19.00 a coastei de est. CNN prezintă un reportaj din Crimeea.

Dallilah Jones e măritată cu un cetăţean ucrainean de etnie tătară. Cadru larg în bucătărie printre recipiente cu brânză şi legume. Totul are un parfum clasic estic-balcanic.

- Îmi iubesc soţul! De aceea nu am de să mă supăr când fac de mâncare când e el în baza navală. Humusul pe care îl fac eu este o minune culinară…

Blondina din Indiana e căsătorită de trei ani cu Bat Al Jamal. Accentul său a căpătat arome noi în Crimeea.

Se iubesc enorm. Zâmbeşte emoţionată ceea ce îi pune în evidenţă pistruii. Cu mânecile suflecate ale cămăşii frâmântând în bolul de sticlă icneşte uşor în bucătăria învăluită în arome orientale şi pudră de făină. E una din cele opt americance ce s-au căsătorit cu cetăţeni musulmani tătari din Kerzei, un sătuc pitoresc de lângă Simferopol.

- Înainte habar nu aveam unde se află Crimeea. Acum îmi dau seama cât de acasă e pentru mine aici.

A man holds a sign during a protest march in support of peace in Ukraine in Times Square in New York

19.30 NBC. Baza americană din Odessa aniversează primul an de la înfiinţare. Au fost invitate celebrităţi locale. Este un eveniment special roşu, alb, albastru cu artificii, punch şi dans. Se mânâncă popcorn şi se aruncă confetti. Infanteria marină americană defilează în aplauzele publicului ucrainean alături de soldaţii Kievului. Se aruncă flori şi domnişoare cu sânge slav se anină de gâtul găliganilor în uniformă să îi sărute. Concardele tricolore americane sunt aninate alături de cele galben-albastrul ale Kievului.

20.00 Fox News. La buletinul de ştiri o comisie senatorială investighează cererile de cetăţenie solicitate din Ucraina. Cei 10 000 de soldaţi americani au adus peste 5000 de cereri de la domnişoarele superbe ce şi-au găsit iubirea în inimile tinerilor din Iowa şi Texas. „Ucraina e un nou Puerto Rico european?” e o temă nouă pe agenda publică.

21.00 ABC. Cheltuielile cu baza aviaţiei din Zaporodje la 200 kilometri est de Kiev depăşeşte cele 56 de milioane de dolari alocate de la bugetul federal. Departamentul de Stat şi Pentagonul susţin că sunt necesare încă 22 de milioane ca baza să fie operaţională în următoarele 4 luni. „Acest demers va întări securitatea şi cooperarea în Europa şi va ajuta şi infrastructura defensivă antirachetă a NATO. Scopul este unul defensiv împotriva rachetelor de croazieră cu rază scurtă de acţiune, de tipul celor deţinute de  regimul teocratic iranian. Statele Unite beneficiază de tot sprijinul preşedintelui rus preocupat de securitatea emisferei nordice. Securitatea şi cooperarea în Europa sunt direcţii strategice ale diplomaţiei americane.”

- Domnule preşedinte!

- Yes Majory?

- Preşedintele rus e pe linia 1!

- Fă-mi legătura!

- Ce-i cu rahatul ăsta domnule preşedinte?

- E acelaşi rahat care-l vinzi tu de două luni de zile dragul meu Vladimir!

- Faci mişto de mine?

- Deloc. You sell lies. We are better at this shit!

- Numai proştii vor înghiţii nada asta!

- Ştii ceva? „Proştii” ăştia sunt proştii noştri. Cetăţeni americani mândri!

- Nu poţi face aşa ceva. Nimeni nu va crede asta.

- Ba da Vladimir. Putem minţi mai bine decât voi şi lumea ne va crede. Noi am inventat happy end-ul holywoodian. Totul va fi zâmbet şi Coca-Cola. Pentru că noi putem face asta!

- No să îţi iasă…

Barack Obama închide telefonul cu un zâmbet de satisfacţie întipărit pe chip, de parcă l-a bătut la Mafia Wars pe interlocutorul său telefonic.

- Domnule preşedinte?

- Yes Kerry?

- Am discutat cu doamna Merkel.

- Şi?

- A zis „vă susţinem!”

- Cool!

 

0

Russia Today 18.00 G.M.T.

Nava Arilegh Burke a intrat azi în rada portului Odessa. Sunt aşteptate alte trei nave din clasa Aegis să intre în apele ucrainene până la ora 21.00 G.M.T. Task Force-ul detaşat din Flota a şaptea din Mediterana va avea un nou sediu permanent la Odessa. La Washington programul de leasing dintre Departamentul de Stat şi guvernul de la Kiev în vederea achiziţionării a trei distrugătoare americane şi a 70 de avioane multirol F 16 va fi aprobat vineri în Senatul american. NATO reunit în sesiune extraordinară a aprobat dislocarea a 25 000 de soldaţi de la bazele din Italia şi Germania în România, Ucraina, Polonia şi Letonia pentru interoperabilitatea cu partenerii europeni ai Statelor Unite. Franţa studiază dislocarea a două batalioane operaţionale rapide în Moldova. Marea Britanie apreciind nevoia de interoperabilitate funcţională din cadrul alianţei, a semnat un acord cu Lituania pentru a închiria baza Nikkloi pentru Flotila aeriană 3. Nevoile de poliţie aeriană vor fi sprijinite de Londra începând cu data de 30 aprilie. Noul acord de securitate şi parteneriat strategic al Kievului cu Statele Unite sunt un pivot al securităţii în Europa…

 

putin

La Kremlin Vladimir Vladimirici Putin butonează scârbit telecomanda. Tocmai îl dăduse în şuturi afară pe şeful armatei. „O mare victorie!” Interceptase un uriaş transport de contrabandă cu chiloţi de dantelă finlandeză la Sankt Petersburg! Nişte incapabili polcovnicii ăştia! E vorba doar de propagandă. Privi iritat programul China Daily ce retransmit un reportaj american de la Donetsk. O fabrică Ford se deschide în iulie. Chevron a primit explorarea arealului din zona asta nenorocită de la fasciştii ăia de la Kiev.

Un zâmbet îi flutură în colţul gurii… Yes he can!

Posted in Fun, Politica | Tagged curaj, fake, oameni politici, tsunami | Leave a comment

Minunata lume nouă – elogiul inconştienţei

Prostia detonează ca o explozie termonucleară şi provoacă un seism de o magnitudine cu mult în afara scalei Richter.

Prostia nu are legătură cu inteligenţa sau cu educaţia, de fapt e foarte probabil să fie o stare de lucruri mai apropiată de credinţă şi de insultarea instinctului natural de supravieţuire. O mutaţie socială ce face victime aducând un aport constant de ratare individuală a selecţiei evoluţioniste ca specie.

suprarealism coregrafic

În teritoriul suprarealist mioritic, în care fiecare scenă pare a fi un tablou de Magritte, incendiile sunt stinse cu napalm, iar agenda publică e dominată de interesul deosebit arătat de cetăţeni îngălbenirii pătrujelului. Candidaţii pentru alegerile europarlamentare sunt preocupaţi intens de curăţenia din oraşul natal şi frecvenţa sosirii autobuzelor în staţii, deşi deconectarea de la spaţiul politic naţional şi mutarea dezbaterii politice la nivel continental ar trebui să fie prioritatea lor. În platourile TV “părerologi” plini de “opinii” ca telemeaua de zer, dezbat aprig deciziile instanţelor penale asupra deciziilor de arestare preventivă a unui primar sau cine ştie ce altă “celebritate” a zilei, ignorând trei femei arse de vii în Constanţa şi un boxer campion ce a trimis de pe străzile Clujului la Spitalul de Urgenţă, cinci oameni cu fălcile rupte în 30 de minute.

Un prim-ministru tânăr şi ambiţios, intelligent şi machiavelic îşi curăţă adversarii politici din interiorul partidului pe care îl păstoreşte, aruncând praf în camerele reporterilor pe refrenul “jos Băsescu”. Faptul că îşi califică adversarii într-un discurs de inspiraţie putiniană drept “fascişti”, sau că se declară solidar cu diverşi inculpaţi penali ce îşi fac tranzacţiile de capă şi şpagă în biroul lui sunt aspecte secundare.

Europa se fărămiţează politic sub privirea rece perfect calculată a unui ţar rus ce a descoperit slăbiciunea europeană în moleşeala confortului occidental ce afectează spaţiul deciziei unor maeştri ai retoricii politice.

Lumea noastră de plastic a responsabilităţii sociale cu diete vegetariene şi bărbaţi sensibili nu vrea să se trezească nici sub impactul pumnului în masă trântit ostentativ.

Noi suntem unici, angajaţi în dispute cu final neaşteptat, sau cu diatribe diabolizante a unor adversari fantomatici. Evaluăm botoxul divelor de la Fălticeni şi murmurăm tandru numerele de la Loto. Scrupuloşi până la Dumnezeu ne integrăm în societatea fantomă a prostiei omeneşti confortabile. Pentru că ne e bine şi ne place asta al dracului de mult.

Vom conştientiza probabil violul cu perversiuni în grup izvorât în stepa rusă în momentul naşterii printr-o concepţie imaginar imaculată. Pentru că prostia nu doare.

Posted in Opinie, Politica | Tagged anticoruptie, Basescu, curaj, fake, Justitie, oameni politici, Ponta, PSD | 4 Comments

Sindromul şpăgii întrerupte

În secolul XVII-lea sifilisul se trata pe malurile Tamisei injectând mercur în organul afectat cu ajutorul unei seringi din cupru. Boala „spaniolă” pentru italieni, „franţuzească” pentru britanici, era plaga cunoscută, dar ascunsă sub dantelele înalt moraliste ale etichetei şi manierelor.

Boala actuală românească e şpagatonul, un virus contactat în timpul numeroaselor operaţiuni oştăşeşti efectuate în campaniile de capă şi şpagă. E o boală severă și invizibilă ascunsă sub eufemismul “paraîndărătului”.

Este interesant faptul că actorii acestei tragi-comedii autohtone, folosesc adeseori termeni militari pentru a motiva activistul de partid. Lupta cu adversarul politic e un clișeu utilizat intens, la fel și sintagma de război politic. De unde atâta vitejie la acești domni scufundați în osânza pantagruelică a iubirii de arginți? Pentru că salva de armă ar scoate din ei toate tertipurile lașe și lungul șir de scuze ale sănătății afectate, ca în momentul convocării la sediul DNA.

În această primăvară ranchiunoasă pică baronii locali, ca spicele în fața coasei nemiloase a unei justiții diabolice insensibile la suferința de șperț intreruptus.

Victoria politică necesită jertfa marchizului de Caraș și a ducelui dobrogean. Ingenuul nostru prim-ministru, degrabă deșelător de fotolii în studiourile TV, își declară iubirea sinceră față de inculpații corupți în numele solidarității de partid. Alegând din tripla sa calitate, pe cea de lider politic, domnul Ponta joacă un rol de Năstase redivivus, fiind în situația neplăcută a împăcării caprelor cu varza. Însă ironia sorții face ca o capra să aibă microfoane inconștiente și nici varza numai e cea fost ea odată.

hoti si parlament

Boala cronică a traficului de influență face victime “nevinovate”, ce altă dată cu un telefon “rezolvau problema”. Pentru că orice naș își are Nașu’!

Ar trebui probabil să ne înduioșăm de necazurile liderilor politici suspendați, din războiul propriei lor lăcomii cu avuția publică. Să-l înjurăm pe Băsescu și să-i lăudăm sloganul său electoral vechi de un deceniu: “Țepe în Piața Victoriei”.

Un învățat chinez spunea odată că cel ce e înarmat cu răbdare, va vedea leșul dușmanului plutind pe râu la vale. După zece ani avem și noi satisfacția asta.

Posted in Opinie, Politica | Tagged Adrian Nastase, anticoruptie, Basescu, curaj, Justitie, oameni politici, politica, Ponta, PSD | Leave a comment

Efemeritatea de mâine şi de ieri

Jocul cuvintelor mari este un dans desăvârşit, un vals al minciunii în duetul cu promisiunile fără acoperire. Un du-te vino între iadul personal şi propria mască, o navetă la locul de deşertare al aspiraţiilor fără un ţel real şi tangibil.

Minţim deseori fără remuşcări, însă ne înfuriem când acealşi comportament în oglindă îl fac semenii noştri.

te iubesc

De câte ori nu am spus „te voi iubi întotdeauna”?

Suntem maeştrii timpului sau nişte copii nereuşite ale lui Nostradamus? Consecvenţa şi fidelitatea pot compensa falsul propriilor noastre afirmaţii?

Poate că suntem inamicii propriului suflet. Ne proiectăm aşteptări false, căutând într-un mâine indefinit, „prea binele” imaginar ce ni se înşurubează în minte ca poveştile lui „a fost odată ca niciodată”…

Ce suntem azi nu e destinul previzibil de mâine. Mâine nu are o fundaţie betonată, nu e certitudine, e doar fum. Fum albastru, fără contur şi claritate, plin de posibil, dar fără parametri probabili. Dictonul omului leneş, campion al siestei şi delăsării este amânarea fără bătaie de cap a secundei următoare. Stresul e inamicul bunei dispoziţii. Îngrijorarea e un nex nenecesar al imprevizibilităţii.

Trăieşte clipa nu e hedonism exhibat artistic, ci realism existenţialist funcţional. Te iubesc mult, azi, e naturaleţe fără promisiuni deşarte. Mâine poate voi fi furios, antipatic, dezamăgitor sau afectat de o muţenie fără sens. Şi nu mă judeca în contextul zilelor de ieri. Nu poţi să îţi înfingi rădăcinile în trecut ca un derviş rotitor furios şi anacronic.

Ah şi prietenii sau inamicii imaginari nu te ispitesc şi nici nu te apără. Rodul propriei fericiri este propria fiinţă. Fără dogmă bolnavă şi moralism impus de paznici ipocriţi acriţi de nefericire. Speranţa secundei de acum ţine de o dezvelire a lutului de la picioarele minciunii. Iar dacă drumul până în iad al lui Orfeu pe ritm de flaut, e o metaforă tragică a pulsului cardiac intensificat de emoţie, serenada propriei inimi poate fi beţia unui acum magic. Pentru că te iubesc, acum, pe tine!

Posted in Personale | Tagged afrodita, amor, curaj | Leave a comment