Şocant! Exclusiv!
Marele om de cultură al PNL Andrei Marga şi-a dat demisia de la ICR după războiul caloriferelor împotriva ponieului roz. Sincronizându-se şi pensionarii cu ochi albaştri din PRM, aceştia i-au săltat dosul catifelat al tribunului de pe tronul lui Napoleon al V-lea. În sfârşit bardul europarlamentar va putea petrece un concediu împreună cu Ghiţă Funar. Iar „opoziţia”, minunata noastră opoziţie constructivă l-a trimis pe Vasile în China să facă schimb de experienţă populară cu Partidul Comunist Chinez.
Aşa că am pus mătura în doliu şi am vărsat o lacrimă pentru cutremurele de pe scena politică românească. Emoţia şi lacrimile mi-au venit de la Istambul unde gazele utilizate la mare artă de sensibila poliţie turcă te fac să plângi mai ceva ca la Simona Gherghe în emisiune.
Contorsionat între zâmbetul unui mitoman pus pe coji de nucă la Berlin şi un marinar ce toarnă apă vie în jucăria de după adio PDL, sătul de nevoile lui Gigi Becaliîn puşcărie, a cincea reluare a divorţului lui Prigoană şi flegmele pamfletare stoarse din Mircea Badea m-am lecuit cu Occupy Gezi şi Erdogan Istifa.
De ce ar trebui să îi intereseze pe cei ce fac puncte de audienţă la Canal D subiectul? Pentru că turcii ne seamănă mai mult decât suntem de acord noi românii verzi să acceptăm.
Turcii ca şi românii au intrat în modernitate forţaţi de împrejurări. Şi noi şi ei adorăm spoiala şi simulăm democraţia. Fiind nişte adevăraţi balcanici frăţia româno-turcă scoate pistolul când aude de drepturi fundamentale, toleranţă sau respect pentru cetăţeni.
Există totuşi o uşoară diferenţă între nicuşor danii noştri hippioţi şi cele câteva zeci de mii de turci preocupaţi de urbanismul din Istambul. În Bucureşti e dificil să aduni 500 de oameni pentru a striga Puie Monta, dacă nu îl pui la treabă cimitirele din Teleorman, pe când turcii ăştia fac mişto de Ponta-ul lor cu căţel şi purcel cât populaţia sectorului 3.
De ce e importantă Turcia? Nu pentru că sunt principala noastră sursă de roşii şi portocale şi nici pentru plăţile oneste făcute timp de 20 de ani pe şoselele de centură ale patriei. Dacă îl privim pe Erdodan ne putem imagina cum ar reacţiona kăkărăii noştri. Ca şi turcii şi noi suntem întoleranţi, xenofobi şi rural-religioşi. Trăim în secolul 21 nu pentru că iubim civilizaţia, ci din accident antirusesc pentru liniştea altora.
Similitudinile dintre noi sunt atât de mari încât rafalele de mitralieră trimise către pescadoarele de calcan nu au afectat niciodată exporturile de rulmenţi şi moldovence.
Singura diferenţă între noi şi ei ţine de mărimea ştromeleagului. Noi am fost vasalul lor, i-am copiat şi am plătit să îşi ia pontănacii de secol 17 firmanul de la Ţarigrad. De aceea când ni se pune pata pe vreun Fenechiu sau un Mazăre mergem la bere să o punem de un nou partid, pe când turcul face republici libere în parcul Gezi. Unii mai cârcotaşi zic că Erdogan i-a călcat pe bătături pe turci interzicându-le să frece luleaua la terasă cu o sticlă de Efes în faţă. Motiv de revoluţie şi bătaie ruptă din rai cu scutierii. Mă gandesc oare ce ar face confraţii bucureşteni într-o astfel de situaţie, ar trece în clandestinitatea PET-ului savurat între blocuri?
În acest caz nu avem de ce să ne facem probleme. După salvarea bicarbonatului din pasta de mici, premierul român va salva şi ţigările slim şi mentolate. De aia nicuşor danii noştri nu vor salva parcurile de Popoviciu şi cel mai mare protest anti-USL va reuşi să adune maxim 1000 de persoane, dacă aduce nea Vasile ceva întăriri în valize.
Aşa că ar fi bine să faceţi rezerve de popcorn şi bere şi să savuraţi online cum se face opoziţie, la turci nu la noi. Să putem povesti mai târziu nepoţilor cum ne-au bătut încă odată turcii la Istambul şi Ankara.
Acest text a apărut şi în ediţia tipărită a revistei Kamikaze.
